A doua zi de traseu începe după o noapte foarte lungă şi odihnitoare. Dacă Uganda are un dar anume, acela este cel de-a te lăsa să-ţi pui ordine în gânduri, pe de o parte, şi întrebări, pe de altă parte. Ne aşteptau câteva ore bune de traseu prin jungla, coborâre şi urcare, prima interacţiune cu mlaştina… şi ce mlaştină!!!.
Potecile şerpuiesc cu naturaleţe în jurul palmierilor, precum braţele unei delte. Jungla ne primeşte cu o ploaie mocănească care credeam că ne va urmări tot drumul. Dar vremea mai e şi după sufletul omului. Se dovedeşte a fi o zi superbă, perfectă, răcoroasă, numai bună de explorat jungla africană.
Jungla e un spaţiu unde eşti transpus, unde logica dă roade doar atunci când vorbim despre instinctul de supravieţuire. Jungla nu e doar o pădure deasă, nu e doar vegetaţie luxuriantă, nu e doar noroi şi păsări necunoscute sau animale pe care le vezi doar la gradina zoologică.
În junglă este mult noroi, multă mlaştină în care te poţi afunda cu uşurinţă până la genunchi. Chiar dacă în ultimii ani se construiesc din ce în ce mai multe podeţe pentru turişti, mlaştinile există, pun cireaşa de pe tort, pentru că este imposibil ca după o zi de traseu să nu fii murdar de noroi cel puţin până la glezne. Vremea este liniştită, iar în zare se pot vedea vârfurile Alexandra şi Margherita, precum şi gheţarul Stanely. Semeţe, foarte înalte şi foarte departe, parcă ne așteaptă să le scrutăm cu privirea înălţimile.
Ajungem obositi la refugiu dupa 8 ore de traseu. Pe banca din faţa refugiului, ne petrecem câteva zeci de minute cu Filimon şi Big John, povestindu-le despre clima din România, despre faptul că, asemenea lor, şi noi suntem ghizi, despre munţii noştri frumoşi, care chiar dacă sunt mai mici ca altitudine au multe pericole. Ne ascultă entuziasmaţi şi încântaţi când le povestim despre avalanşe, despre zăpada mare iarna sau căldurile insuportabile vara. Maine ne asteapta o noua zi cu aventuri si povesti. Povestea de maine din jungla o puteti citi aici.
